Don't Miss

Zbor de fluture

By on iulie 4, 2014

Undeva la o intalnire anonima a unor oameni anonimi, poate chiar dependenti de ceva…anonim, e randul meu sa ies in fata si sa marturisesc…
Mi-am pus in minte sa iubesc o femeie. Am iesit intr-o zi pe strazi si am inceput sa caut in stanga si in dreapta o fiinta care sa imi umple sufletul si care sa imi nauceasca mintea.

Am tesut drumuri, la pas marunt, prin tot Bucurestiul si mi-am obosit ochii privind imprejur dar…nimic. Seara am ajuns acasa obosit si plin de praf. Nu-i nimic, mi-am spus, poate ca maine voi gasi ceea ce caut. Simpla fantezie – nici in ziua urmatoare  si nici in cele care au urmat nu mi-am intalnit jumatatea…

Asa se cheama parca…jumatate, sau suflet pereche… Cineva, si aici imi cer scuze ca nu mai tin minte cine, spunea ca e de datoria noastra sa ne cautam sufletul pereche. O singura greseala a unui om care a ales altceva, poate duce la destramarea intregului lant, caci, de vreme ce are alaturi un alt suflet decat cel pereche e normal ca jumatatea lui sa fie cu altcineva care la randul lui strica lantul…

Datoria e datorie, asa ca…nu m-am lasat.

Perseverenta lasa urme adanci pe drumurile umblate, asa ca mi-am propus sa mai calc o data pe-acolo pe unde am fost deja, numai ca de data asta nu am mai privit in dreapta si in stanga ci numai inainte. Dupa nici doi pasi sa vezi minune: era ea. Statea chiar in fata mea, plina de praf si obosita moarta. Am imbratisat-o indelung, de parca ma desparteam de ea si nu tocmai o intalnisem. Ne-am scuturat de praf si am uitat rapid de oboseala. Prima plimbare impreuna am facut-o pe malul Dambovitei – stiu, veti spune ca e atat de patetic… ! Va rog, incercati asta alaturi de cel sau cea pe care il sau o  iubiti si nu o sa va mai para atat de patetic, poate daca doar … credeti ca il sau o iubiti. In fine, sa revin…am vorbit despre noi, despre altii, despre ce cred altii despre noi si despre ce credem noi despre altii… . Asa a trecut prima zi din primul an din prima mea calatorie catre necunoscut, cu o necunoscuta la brat.

Sunt sigur ca va intrebati cu totii cum s-a terminat totul. E clar pentru voi ca s-a terminat si ca povestea are un sfarsit de vreme ce sunt aici, in fata voastra si ma declar un anonim.

Sunt un anonim din ziua in care nu a mai fost plimbare, nici scuturat de praf, nici povesti nascocite de altii despre altii si povestite de mine sau de ea.

About Diana Sandu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *