Istoria incantatoare a sofranului
Numele de sofran vine din cele mai vechi timpuri si este conectat cu numele unui tanar pe nume Crocus. Termenul de sofran este derivat din cuvântul arab „za’faraan”, care inseamna „galben” in latina.
In textele egiptene medicale se mentioneaza ca sofranul exsta inca din anii 1500 I. Hr. Mai multe dovezi a lungii durate a plantei se gasesc in scrierile antice de la civilizatia sumeriana. Exista o versiune care spune ca sofranul este una dintre cele mai vechi condimente folosite. Acesta este folosit ca si condiment in forma uscata, avand o aroma minunata si un gust usor amar.
Babilonienii si asirienii au folosit sofranul ca un remediu. In cartile medicale chineze s-au gasit texte referitoare la proprietatile medicinale ale sofranului, datate la 2600 î.Hr. Se credea ca condimentul furnizeaza energie si stimuleaza abilitatile reumatice.
Romanii au folosit planta ca un agent terapeutic capabil de a trata cataracta. Dupa caderea Imperiului Roman, interesul sofranului temporar a scazut. In Evul Mediu sofranul incepe din nou sa fie folosit si descris in carti, cum ar fi condiment culinar, si medical – ca medicamentul. Spaniolii au fost primii europeni care au inceput sa creasca plantatii de sofran, cele mai renumite plantatii spaniole fiind situate in sud-est de Madrid – Insulele Bolearskite, Zaragoza, Valencia si Andaluzia..
Apoi, planta a patruns in alte tari europene, Franta, exact acolo unde este crescuta si acum. Sofranul creste si in Grecia, Iran, Italia, Ucraina.
0 comments