9 curiozități despre Cupa Germaniei

Cupa Germaniei este o competiție fascinantă. Iată 9 lucruri pe care ar trebui să le știi despre ea:

1. Începuturile

Cupa Germaniei își are originea în perioada cea mai întunecată a istoriei germane: al treilea Reich. În 1935, liderul sportiv Reich Hans von Tschammer a considerat că era necesară o nouă competiție de fotbal. Până la sfârșitul dictaturii naziste, această competiție s-a numit Tschammerpokal. După al doilea război mondial, a fost adoptat modelul lui FA Cup, trecându-se și la numele de Cupa DFB (DFB Pokal).

2. Au participat și echipe din Austria

În timpul celui de al treilea Reich, la competiție luau parte și echipe austriece. Așa se explică faptul că două cluburi din Austria au în palmares acest trofeu: Rapid Viena (3-1 cu FSV Frankfurt în 1938, în fața a 38.000 de spectatori) și First Viena (3-2 după prelungiri cu LSV Hamburg, în fața a 45.000 de spectatori). Au fost singurele dăți când în finală au ajuns formații austriece.

3. Au jucat finala echipe din eșaloane inferioare

Cupa este competiția surprizelor. Nici DFB Pokal nu face excepție. De-a lungul timpului, s-au găsit destule „buturugi” mici care să răstoarne cluburi de prim rang. Trofeul nu a fost cucerit de nicio echipă din eșaloane inferioare până în prezent, dar sunt trei cluburi cu acest statut care au ajuns până în finală: Hertha BSC II în 1993, Energie Cottbus în 1997 și Union Berlin în 2001.

Union a beneficiat de faptul că adversara din finală, Schalke 04, era calificată în Liga Campionilor. Drept urmare, divizionara secundă a jucat în Cupa UEFA, în sezonul 2001/02, fiind eliminată în turul 2.

4. Meciul se rejuca în caz de remiză

Până în anul 1977, nu s-au executat lovituri de departajare în cazul în care scorul era egal după 120 de minute. După modelul britanic, partida se rejuca. Penalty-uri erau bătute doar dacă și al doilea meci (plus prelungiri) se termina tot cu remiză.

5. Regula jumătății distanței

Stadionul Olimpic din Berlin a fost mult timp considerat un „Wembley german”, locul unde se dispută tradițional finala. Nu a fost, însă, mereu așa. Până în 1985, ultimul act al competiției era jucat pe un teren neutru, situat geografic aproximativ la jumătatea distanței dintre orașele celor două finaliste. Regula nu se respecta atunci când ambele echipe erau de acord ca finala să se joace în orașul uneia dintre ele.

Cele mai comune locuri de disputare până în 1985 au fost: Hanovra (de 8 ori), Berlin (de 6 ori) și Dusseldorf, Frankfurt și Stuttgart (de câte 5 ori fiecare).

6. Maxim 2 trofee la rând

Niciun club nu a câștigat trofeul de 3 ori consecutiv. Există mai multe echipe care au luat cupa de două ori la rând: Dresdner SC (1940, 41), Karlsruher SC (1955, 56), Bayern Munchen (1966 67, 2005 06, 2013 14), Eintracht Frankfurt (1974, 75), 1. FC Köln (1977 78), Fortuna Dusseldorf (1979, 80), Schalke 04 (2001, 02).

7. Și-au dat seama de o chestie cu 15 ani înaintea noastră

Nemții au luat încă din 2001 decizia de a interzice meciurile dintre două echipe ale aceluiași club, gen Dinamo vs Dinamo II. Și ei s-au luminat tot după un episod asemănător, în care Vfb Stuttgart a jucat împotriva echipei secunde și s-a impus fără probleme, cu 3-0.

8. Au stricat… trofeul!

Trofeul, în forma sa actuală, a fost prezentat pentru prima dată câștigătorului în anul 1965: 52 de centimetri înălțime și 5,7 kg greutate, făurit din argint. În 2002, cupa a suferit „daune” după ce managerul lui Schalke s-a bucurat exagerat pentru victoria din finală. Reparația a costat 32.000 de euro, în banii de astăzi.

9. Cel mai bun marcator

Gerd Müller a marcat cele mai multe goluri din istoria Cupei Germaniei, dar nimeni nu ar trebui să fie surprins, nu? „Bomber” a lovit de 78 de ori.